|
Economia de Piata
|
Piata si statul
|
|
La analizarea diferitelor forme de organizare economica ce s-au derulat de la neolitic incoace, se observa prezenta constanta a doua tipuri de institutii, statul si piata, ce convietuiesc intr-o tensiune dialectica. Sunt doua sisteme opuse si in conflict, dar care au nevoie unul de altul. Intelegem astfel piata ca o forma de a adopta decizii economice (ce si cum sa se produca, cum sa se distribuie) prin intermediul acordurilor intre indivizi ce-si apara interesele particulare cu mai multa sau mai putina capacitate de influenta asupra rezultatului. Statul, din contra, este o organizatie cu capacitate coactiva, ce incearca sa monopolizeze folosirea violentei, cu scopul de a impune decizii economice indivizilor. Toate deciziile economice sunt adoptate prin intermediul unuia dintre aceste doua mecanisme.
 Comercianti si perceptori de impozite intr-un tablou de Ruysdael din 1542 |
Pe de alta parte, toate societatile au cautat doua obiective economice, eficienta si echitatea. Eficienta economica este principiul ce ordoneaza alternativele economice in functie de cea mai mare rentabilitate si cel mai mic cost. Eficienta incearca sa creasca cantitatea produsa si sa diminueze efortul necesar. Echitatea, din contra, ordoneaza alternativele economice in functie de distributia lor. Principiul echitatii presupune ca toti indivizii primesc cantitati egale din ceea ce s-a produs.
Se obisnuieste sa se considere ca mecanismul pietei conduce la adoptarea celor mai eficiente dar mai putin echitative decizii, in timp ce mecanismele statului rezulta in decizii mai echitative dar mai putin eficace. Aceasta consideratie se potriveste frecvent cu realitatea, dar nu poate fi generalizata. Exista situatii in care mecanismul pietei conduce la situatii mai putin eficiente decat statul. Sa luam ca exemplu bunurile publice sau situatiile definite ca dilema prizonierilor. Pe de alta parte, statul a aratat o constanta tendinta sa genereze diferente intre indivizi si sa beneficieze de grupurile imputernicite de aparatul sau.
Se obisnuieste sa se asocieze piata cu libertatea in adoptarea deciziilor si statul cu impunerea deciziilor. Fara indoiala exista anumite piete, monopolurile de exemplu, extrem de coactive, in timp ce statele isi pot utiliza puterea regulatoare in special pentru a stabili unele reguli ale jocului liber in sistemele de adoptare a deciziilor.
In orice caz, in toate societatile, cu unele exceptii, au existat si exista ambele institutii. Par sa aiba nevoie si sa se complementeze mutualmente. O frecventa explicatie a evenimentelor istorice obisnuieste sa fie aparitia de grave dezechilibre intre ambele institutii ce slabesc in fata amenintarilor exterioare. Astazi toti economistii suntem de acord cu necesitatea existentei ambelor sisteme, dar exista mari discrepante asupra proportiilor relative ce trebuie mentinute de ambele institutii sau daca anumite decizii trebuie luate de un mecanism sau altul.
