|
Economia de Piata
|
Acorduri cu terte tari si
conventii internationale in materie de pescuit
Conventiile (in principal acordurile de pescuit), ce permit accesul flotei Uniunii in apele tarilor care nu sunt membre constituie una din partile fundamentale ale PPC. Fara ele, amplificarea generala a zonelor de pescuit la 200 de mile si drastica reducere a posibilitatilor de pescuit au avut grave repercursiuni asupra pescarilor comunitari. In plus in situatia actuala a apelor Uniunii, caracterizata de un exces de capacitate, aceste acorduri fac posibila o reducere a efortului de pescuit in aceste ape.
Pana acum Uniunea Europeana a incheiat
26 de acorduri cu tari africane, ale Oceanului Indian, din Atlanticul de nord la
fel cu Argentina din Latinoamerica. Se pot distinge diferite clase de acorduri
de pescuit in functie de tipul de concesie care se ofera: acorduri reciproce,
accesul la populatii excedentare, accesul la populatii in schimbul accesului la
piata, accesul la populatii in schimbul compensarilor financiare si accesul la
populatii in schimbul platilor si accesul la piata. 
In plus de incheierea acordurilor de pescuit bilaterale, Comunitatea participa si in activitatile diferitelor organizatii internationale de pescuit (relatii multilaterale), cum ar fi de exemplu Organizatia Pescuitului din Atlanticul Nordoccidental (NAFO), Comisia Internationala a Pescuitului Marii Baltice (IBSFC) sau Organizatia pentru Conservarea Somonului in Atlanticul de Nord (OCSAN). Comunitatea participa in cadrul ONU si FAO la prepararea de recomandari internationale pentru o exploatare rationala a resursleor in apele internationale.
Trebuie sa se tina cont ca mai mult de 25% din pestele capturat de navele Uniunii pentru consumul uman provine din apele internationale sau din apele controlate de catre statele nemembre. Finantarea acestor acorduri reprezinta in jur de 40% din costul total al PPC.