Economia de Piata

Teorii, legi si modele economice

Teoreticienii au creat cateva scheme ce descriu prin supozitie procesele urmate de cercetator in munca sa. Punctul de plecare este realitatea, faptele economice, asa cum se produc in societatea umana. Cercetatorul le culege, le masoara si prin intermediul unui proces logic, cunoscut sub numele de inductie, stabileste anumite ipoteze. Incepand cu acestea, prin intermediul unui proces de deductie, propune legi si teorii explicative ce permit prevederea unor succese reale. Contrastul acestor predictii cu realitatea confirma valabailitatea ipotezelor si teoriilor sau va stabili necesitatea modificarii sale.

Exemplu. Culegerea datelor: Cercetatorul realizeaza un chestionar asupra populatiei unei tari in care intreaba despre venitul lunar obtinut de familii si procentul economisit din aceste venituri. Stabilirea ipotezelor: La trecerea in revista a datelor cercetatorul face supozitia ca oamenii economisesc mai mult atunci cand veniturile lor sunt mai mari. Deducerea legilor: Cercetatorul propune o formula matematica drept functie de economisire crescatoare si prezice cresterea care se va produce in economisirea intregii tari drept consecinta a cresterii anuale a venitului. Contrastul: In anul urmator chestionarul va fi realizat din nou pentru a vedea daca noile date, in urma cresterii veniturilor tarii se ajusteaza previziunilor lor.

Apasati pe imagine pentru a vedea o explicatie multimedia

Se obisnuieste ca datele economice sa fie prezentate sub doua forme: ca serii temporale, magnitudini ce-si schimba valoarea cu trecerea timpului sau ca date de tais transversal, in care apar valorile adoptate de magnitudini la un anumit moment in timp in diferite locuri sau de diferite grupuri sociale. In seriile temporale se utilizeaza frecvent numerele indice ce se elaboreaza luand valoarea adoptata intr-un an stabilit ca baza si analizand urmatorii in relatie cu acesta.

Culegerea datelor economice cere utilizarea de metode matematice foarte avansate. De obicei se utilizeaza esantioane aleatoare ale caror rezultate sunt tratate si repetate de cateva ori. Statisticienii si econometristii sunt profesionisti ce-si dedica intreaga viata acestei munci si rafinarii continue a metodelor lor. Datele culese vor servi pentru adoptarea de decizii importante in materie de politica economica, ceea ce cere o atentie sporita. In anumite cazuri apar acuze la adresa datelor oficiale referitoare la inflatie sau somaj cum ca ar fi manipulate de interese politice. Exista un anumit motiv pentru aceasta din moment ce politicianul observa ca anumite date sunt neconvenabile diin punct de vedere electoral, dar ii va fi mai usor si mai practic tergiversarea interpretarii sale, da explicatii favorabile decat modificarea lor. Iar cand este vorba de manipularea datelor, aceasta consta in general intr-un "fine tunning", in mici modificari, poate doar pentru a intarzia impactul vreunei masuri pentru a nu aparea reflectat in indici pana in luna sau in anul urmator.

Citirea acestor date si cunoasterea generala a realitatii ii poate sugera cercetatorului o ipoteza explicativa a motivelor pentru care datele ofera acea magnitudine sau succesiune determinata. Aceste ipoteze sunt cele care permit organizarea datelor si dau loc formularii de teorii, legi si modele.

Legile exprima regularitatile intalnite in seriile de date. Teoriile sunt o forma de a organiza legi ipotetice si de a facilita intelegerea functionarii economiei. Modelele sunt mecanisme intelectuale bazate pe teoriile ce permit realizarea de estimari asupra efectelor ce pot fi urmate de schimbari in anumite date reale.

Modelele sunt foarte utilizate de catre stiinta economica. Sunt bazate pe anumite presupuneri ce simplifica realitatea si formate in general din ecuatii matematice ce relationeaza diferite variabile. Se numesc variabile exogene acele ale caror valori ce trebuiesc luate de realitate si variabile endogene acelea ale caror valoare este dedusa la operarea cu ecuatiile modelului.

Un model are aceleasi functii ca prototipul mecanic al unei masini. Prototipului unui automobil, de exemplu, ii pot lipsi parti foarte importante, ii pot lipsi motorul si scaunele, daca este vorba de prbarea rezistentei caroseriei intr-un tunel de vant. Modelele economice sunt o reprezentare foarte simplificata a realitatii in care nu sunt incluse fapte ce in practica sunt foarte semnificative.

Una dintre criticile cele mai frecvente aduse stiintei economice este ca rezultatele sale se obtin plecand de la modele atat de simplificate incat nu se aseamana deloc cu realitatea. Pentru a justifica profitul modelelor, economista britanica Joan Robinson a spus ca nu ne-ar servi la nimic planul unui oras la scara de 1-1, daca ar avea desenat fiecare semnal de trafic la marimea lui naturala.

Exemplu: un model ce ar reprezenta comportamentul consumatorului ar relationa unele variabile exogene cum sunt venitul subiectului si preturile produselor; ecuatiile s-ar baza pe ipoteze si presupuneri asa cum sunt rationalitatea subiectului si obiectivul sau egoist de a obtine maxima satisfactie in consum; variabile endogene, rezultatele modelului, ar fi cantitatile de bunuri achizitionate.

Teoriile, legile si modelele permit realizarea de previziuni economice susceptibile de a fi opuse realitatii. Predictiile economice sunt probabilistice si nu deterministe. Asta vrea sa spuna ca un model economic nu poate prezice cu exactitate care va fi consumul unui individ determinat, dar poate prevedea comportamentul unui mare numar de consumatori, stabilind limite intre care sa fie inteles si estima probabilitatea  ca acea previziune se va indeplini.

Exemplu: nu se pot cunoaste deciziile pe care le va lua un anumit cetatean daca pretul untului creste cu 10%, dar se poate prevedea ca consumul de margarina va creste intre 17% si 23% cu o probabilitate de 98,7%.

Procesul global, inductie-deductie-contrast, asa cum a fost descris, ar merita calificativele de curat, pur, transparent, clar... inclusiv ar putea parea simplu. Din nefericire (sau din fericire) cercetatorii nu sunt atat de aseptici. Cercetatorii sunt fiinte umane nu roboti; au interese proprii, sentimente, idei si ideologii politice de care nu se pot desprinde la fel cum iti scoti jacheta cand incepi sa lucrezi.

Prejudecatile, ideile anterioare existente in mintea cercetatorului ce studiaza societatea umana, influenteaza inevitabil fiecare etapa a procesului. Momentul alegerii temei ce se va studia, va influenta contextul social si ideologia individului. Realitatea este formata din nenumarate fapte si nu exista un criteriu "aseptic" asupra faptelor de selectionat. Procesul de masurare, de valorificare a datelor primeste o puternica influenta din partea judecatilor de valoare preexistente. Intregul cerc este astfel viciat de la inceput. Si nu se poate astepta ca contrastul sa rascumpere pacatul original in momentul in care la alegerea si valorificarea din nou a datelor, apar nenumarate cautari de justificari. Astfel se poate intelege supravietuirea de-a lungul deceniilor a scolilor de gandire ce propuneau solutii opuse la aceleasi probleme.

dar asta nu vrea sa spuna ca toate propunerile si teoriile economice trebuie tratate in aceeasi masura. Economistul sau cercetatorul social onorabil va pleca de la recunoasterea propriilor idei si limite. Dupa aceea, daca se forteaza sa diminueze pe cat posibil influenta ideologiei sale asupra muncii, va putea atinge rezultate valabile, adica utilizabile de catre altii. Poate cea mai buna masura a calitatii unei lucrari stiintifice este numarul si diversitatea ideologica a celor care utilizeaza rezultatele.

John Neville Keynes a propus sa distinga intre Economia pozitiva si normativa. Economia pozitiva este cea care se refera doar la cunoasterea si descrierea realitatii asa cum este ea. Economia normativa propune, in schimb, directia in care trebuie sa se modifice realitatea si masurile pentru a interveni asupra ei. Pentru multe generatii de economisti actitudinea ideala a fost cea pozitivista; a face afirmatii de tipul "trebuie..." stirbeste imaginea sterila a bunului economist. Dar astazi exista doua acceptiuni in fata acestei atitudini. Pe de o parte, cand in urma oricarei formulari pozitive se gaseste inevitabil o propunere normativa, care dupa cum am vazut mai sus, descrierea clara a realitatii va fi stirbita de la inceput de catre culoarea cristalului cu care se priveste. Pe de alta parte trebuie acceptat ca obiectivul cunoasterii societatii este a opera asupra ei. Nu este vorba doar de cunoasterea realitatii ci de transformarea ei. Cea mai mare curatenie a activitatii economistului va consta nu in infructuoasa incercare de a evita influenta ideologica, ci de a o recunoaste si proclama.