Economia de Piata

Limitele cresterii

Exista un sfarsit? Exista o limita a cresterii, o bariera imposibil de trecut? Unii cercetatori afirma ca alergam spre o prapastie si ca trebuie sa ne intrerupem imediat eforturile de dezvoltare. 

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE 

Daca se mentin tendintele actuale de crestere ale populatiei mondiale, ale industrializarii, contaminarii ambientale, productiei de alimente si epuizarii resurselor, aceasta planeta va atinge limitele cresterii in urmatorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scadere subita si incontrolabila atat a populatiei cat si a capacitatii industriale. 

(D. L. Meadows si altii, Limitele Cresterii, 1972)

In 1970, Clubul de la Roma, o asociatie privata compusa din intreprinzatori, oameni de stiinta si politicieni, a insarcinat un grup de investigatori din Massachusettes Institute of Technology sub conducerea profesorului Dennis L. Meadows sa realizeze un studiu despre tendintele si problemele economice care ameninta societatea. Rezultatele au fost publicate in martie 1972 sub titlul "Limitele cresterii". 

In studiu au fost utilizate tehnici de analiza ale dinamicii sistemelor mai avansate ale momentului. In primul rand s-au strans date asupra evolutiei primilor 70 de ani ai sec. XX, o conjunctie de variabile: populatia, productia industriala si agricola, contaminarea, rezervele cunoscute de ape minerale. Au creat formule care relationau aceste variabile intre ele - productia industriala cu stocurile de resurse naturale, contaminarea cu productia industriala, productia agricola cu contaminarea, populatia cu productia agricola, etc. - si au dovedit ca aceste ecuatii servesc pentru a descrie cu fidelitate relatiile dintre datele cunoscute pe care le-au strans. In final au introdus sistemul complet intr-un calculator si i-au dat sa calculeze valorile viitoare ale acestor variabile. 

fuegokuwait.jpg (5601 bytes)
 Campuri petrolifere incendiate in razboiul din Kuwait

Perspectivele au rezultat a fi foarte negative. Drept consecinta a diminuarii resurselor naturale, in 2000 ar fi trebuit sa se produca o grava criza a productiei industriale si agricole care ar inversa sensul evolutiei sale. Cu o oarecare intarziere populatia ar atinge un maxim istoric incepand cu care s-ar diminua rapid. In 2100 se prevede atingerea unui nivel stationar cu productii industriale si agricole pe locuitor inferioare celor existente in sec. XX si cu o populatie in decadenta.

 

Echipa MIT a facut atunci modificari in datele initiale pentru a studia cum ar putea fi modificat acest rezultat final. Cazul in care rezervele mondiale ar fi multiplicate cu 2 sau cu 5 inseamna o intarziere de doar 10 sau 25 de ani pana la atingerea crizei. Aceasta ar veni insotita de rate de contaminare mult mai mari si mortalitatea ar reduce populatia. Introducerea de controale asupra utilizarii resurselor, productiei contaminatilor si natalitatii, nu vor putea impiedica colapsul final.

Singura modificare a datelor introduse in calculator care ar reusi sa elimine criza ar consta in egalizarea imediata a ratelor de natalitate si mortalitate in toata lumea, intrzierea procesului de acumulare a capitalului si destinatia tuturor investitiilor exclusiv in directia renovarii capitalului existent, modernizandu-l pentru folosirea cat mai economica a resurselor si cu o contaminare cat mai mica. Dar aceasta frana brusca a cresterii populatiei si capitalului ar fi trebuit sa se produca dupa cum spun autorii imediat, inainte de anul 1985.

oil1.jpg (22401 bytes)

Cresterea preturilor petrolului in anii 70 a stimulat investigarea noilor campuri, exploatarilor si tehnicilor, permitand ca in actualitate sa existe mai multe rezerve petroliere decat atunci.

 Putin dupa publicarea raportului Clubului de la Roma, preturile petrolului si materiilor prime au crescut si tarile occidentale s-au prabusit in criza economica cea mai grava si de lunga durata pe care au cunoscut-o de la al doilea razboi mondial. Multi au crezut ca acele sumbre previziuni erau pe punctul de a se indeplini, inainte de termen. A fost perioada aparitiei unui mare numar de organizatii ecologiste si de teorii asupra cresterii zero. Cartile de tipul "Cum supravietuieste o familie ce exploateza doua hectare de teren" s-au vandut cel mai bine.

Recent totul s-a reintors la normal. Criza anilor 70 a fost urata dar nu a fost ultima. Preturile petrolului si materiilor prime au crescut si coborat. Cresterea preturilor a stimulat exploatarea noilor zacaminte si investigarea tehnicilor de economisire a energiilor. Cresterea ofertei si scaderea cererii a facut sa dispara epuizarea resurselor. In 1973 productia mondiala de petrol a fost de 2836,4 milioane de tone, in timp ce rezervele estimate erau de 86096 milioane tone, putandu-se calcula astfel printr-o simpla impartire ca ar dura doar 30,35 ani, adica pana in 2003. In 1990 ritmul de extragere al petrolului a crescut pana la 3257 milioane tone, dar cum rezervele cunoscute erau mult mai mari, 136478 milioane tone, termenul pana la epuizarea sa a crescut la 42 de ani, adica pana in 2032. Si descoperirile de noi puturi si resurse nu contenesc.

Apasati aici pe ntru a vedea o lista de carti 
in engleza despre
 Limitele cresterii

Petrolul nu se va epuiza niciodata. Este adevarat ca cantitatea de petrol existenta este limitata si fixa. Este adevarat ca consumul de petrol a crescut neintrerupt de la descoperirea sa. Dar aceste doua certitudini nu se contrazic cu certitudinea ca este imposibila epuizarea petroului.

In timp ce petrolul continua sa fie supus legilor pietei, nu se va epuiza niciodata si toata cererea sa va fi satisfacuta. Inceata diminuare a ofertei va provoca o lenta crestere a preturilor si urmatoarea ajustare a cererii. Miscarile bruste ale pretului sau se datoreaza motivelor politice conjuncturale si care au rezultat a fi temporale. In orice caz, alternativele tehnice de producere a energiei exista. Ceea ce se poate deduce din istoria tehnologiei este ca nu exista nici un factor si nici o resursa de neinlocuit. Exista doar factori productivi si bunuri intermediare al caror pret este mai mare decat al celorlalti. Nimic mai mult. Si productiile s-au adaptat si vor continua sa se adapteze la aceasta realitate.