Economia de Piata

Teoriile clasice referitoare la cresterea economica

Malthusgrande.gif (57527 bytes)
Reverendul Thomas R. Malthus (1766-1834)

 

Primele preocupari ale clasicilor s-au indreptat in mod cert catre  problema cresterii  economice. Modelul elaborat de Adam Smith si dezvoltat de Malthus  avea un subanteles agrar. In timp  ce pamnturile erau libere, umanitatea cunoscu o crestere fara limite. Excesul de populatie cand se producea, avea  o cale de scapare prin emigrare sau prin destelenirea unor pamanturi. Toti indivizii in felul acesta puteau sa obtina prin munca lor, o productie suficienta pentru a supravietui si a-si intretine familia.

Dar atunci cand toate pamanturile fertile au fost ocupate, procesul de crestere incepu sa-si arate limitele. Urmand cresterii populatiei, noile terenuri agricole cereau un mai mare efort si obtinerea  unei cantitati mai mici de productie. Cele mai bune terenuri trebuiau sa alimenteze o populatie in crestere si marea majoritate a muncilor realizate pe aceste terenuri ducea la obtinerea unor rezultate nesatisfacatoare de productie. Altfel spus, cand pamantul se transforma intr-un factor de productie limitat legea randamentelor descrescande incepu sa actioneze si productivitatea muncii sa se diminueze.

 

 

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE

 

Despre  moralitate si obligatia noastra de a practica aceasta virtute

Asa cum rezulta din analiza tuturor societatilor  pe care le-am trecut in revista, progresul natural al populatiei a fost  controlata  in mod constant si eficace, si asa cum de altfel pare evident, nici o forma de guvernare nici un plan de emigrare, nici o institutie de binefacere si nici o treapta sau directie catre industria  nationala nu poate sa impiedice actiunea continua de control asupra populatiei, intr-o forma sau alta; se deduce  ca trebuie sa ne supunem acestei legi inevitabile a naturii; si unica intrebare care apare in mod constant este cum putem sa exercitam acest control cu cat mai putin daunator posibil asupra virtutii si  fericirii societatii umane.

In toate controalele recente s-a observat ca prevaleaza in aceeasi tara sau  in tari diferite se poate spune in mod concis restrictia morala, viciul si mizeria; si daca alegerea noastra este marginita de acestea trei, nu putem ezita mult timp in decizia referitoare la ceea ce trebuie ales pentru a stimula.

(T.R. Malthus, Eseu asupra Principiului Populatiei, 1798)

Aceasta descrestere a productivitatii muncii conduce la un punct de echilibru in care indivizii pot obtine doar cele necesare existentei. Daca se incearca depasirea acestui punctsi se continua reproducerea speciei umane, excesul de populatie rezultat va fi eliminat de foame, boli si razboaie. Este vorba de statul stationar, situatie spre care tind toate societatile, punctul final ineluctabil al procesului de crestere economica. 

Reverendul Thomas R.Malthus era un pastor anglican, un om cu profunde convingeri morale si religioase. Considera existenta a trei forme de control a populatiei:

a)mizeria, adica foamea, bolile si razboaiele;b)viciul, adica eliberarea pasiunilor umane prin intermediul  practicilor sexuale care nu conduc la procreere si c) autorestrictia morala, adica abstinenta sexuala. Aceasta din urma era solutia pe care o propunea  reverendul Malthus.

Este interesant de observat modificarile care le sufera in prezent ideile autorilor clasici si cum cei care stau mai aproape de ideologia lui Malthus sunt cei care il neaga si se considera “antimalthusieni”.

 

Cresterea  industriala evidenta care s-a produs  incepand cu cea de a doua  jumatate a secolului XVIII cerea  o explicatie diferita. Modelul elaborat de Ricardo si Marx  a inclus prin urmare  capitalul ca principal factor de crestere economica.    Asadar  prezenta multe similitudini cu predecesorii sai  si  a condus concluzii de asemenea pesimiste. Muncitorii sunt cei care actioneaza in aceasta situatie ca factor  limitat. Acumularea de capital trebuie sa duca la cresterea  cantitatii de capital existenta pentru un muncitor. Lipsa  tot mai acuta a muncitorilor  face ca salariul real  incasat sa creasca si sa descreasca productivitatea capitalului. Impozitul pe profit se reduce in mod continuu, pana cand devine zero si  inceteaza fenomenul de acumulare. Se ajunge astfel din nou la un stat stationar.

In mod cert scriitorul britanic T.Carlyle (1795-1881) avea dreptate cand afirma ca “economia este o stiinta lugubra”.