|
Economia de Piata
|
Politica industriala
Conceptul de politica industriala este astazi complet diferit de ceea ce era acum douazeci sau treizeci de ani. In decada anilor saizeci si saptezeci, guvernele europene considerau ca cheia prosperitatii era protectionismul, in mod esential in utilizarea normelor si barierelor comerciale discriminatorii pentru a-si proteja companiile de concurenta externa. Astazi este amplu acceptat ca izolarea nu poate duce decat la stagnare si ca liberalizarea pietelor care aduce cele mai mari beneficii, atat pentru consumatori cat si pentru companii si care le ajuta sa se mentina rentabile pe o piata de fiecare data mai planetara si mai competitiva.
Problema cheie pe care incearca sa o abordeze astazi politica industriala este Ce trebuie facut pentru a ajuta intreprinderile sa concureze pe piata mondiala? Inevitabil, aceasta problema afecteaza multe alte politici si orice raspuns va in educatie si formare, investigare si dezvoltare, concurenta si mediul ambient.
Din aceasta cauza multe dintre politicile UE contribuie la refortarea competitivitatii industriei europene intr-o maniera in care sa genereze o crestere mai rapida si mai multe locuri de munca. Data fiind importanta care se atribuie intreprinderilor mici si mijlocii, s-au adoptat masuri specifice pentru acest sector. Nucleul fundamental al politicii industriale comunitare se inspira din Tratatul Uniunii Europene intrat in vigoare in noiembrie 1993. Acesta stabileste ca tema fundamentala asigurarea “existentei conditiilor necesare pentru competitivitatea industriei comunitare”.
Tratatul stabileste patru obiective:
Accelerarea adaptarii industriei la schimburile structurale;
Dezvoltarea unui climat favorabil initiativei si dezvoltarii intreprinderilor in cadrul Comunitatii si al intreprinderilor mici si mijlocii in particular.
Dezvoltarea unui climat favorabil cooperarii intre intreprinderi
Favorizarea unei mai bune folosiri a potentialului industrial al politicilor de inovare, investigare si dezvoltare tehnologica.
Comisia Europeana a propus in cartea sa alba despre dezvoltare, concurenta si locuri de munca, prezentata la Consiliul Europei in decembrie 1993, solutii practice pentru dobandirea unei cresteri dinamice care sa genereze locuri de munca, bazata intre altele pe dezvoltarea infrastructurilor si pietelor informatiei, cu scopul de a pune la punct companiile europene in fata competentei pietelor mondiale.
Fata in fata cu aceste obiective, Uniunea incearca intotdeauna sa simplifice conditiile in care lucreaza intreprinderile si sa suprime formalitatile birocratice. Astfel gestioneaza si sprijina programe si proiecte de dezvoltare si aplicare a noilor tehnologii, si se forteaza pentru a insufleti industria sa se adapteze la schimbari, una din cheile succesului pe pietele moderne, mereu in miscare.
Pentru a crea acest cadru favorabil, UE realizeaza doua tipuri de activitati:
Actioneaza in functionarea pietelor, incluzand reglementarea accesului la piata, caracteristicile produselor, politica comerciala si politica de concurenta;
Actioneaza in relatie cu factorii care afecteaza capacitatea industriei de a se adapta la schimbari, cum ar fi stabilitatea cadrului macroeconomic, necesitatea de a tine cont de asteptarile publicului in ceea ce priveste industria (obtinerea unei dezvoltari sustinute si respectul anumitor principii etice, printre altele), si promovarea investitiilor intangibile in domenii cum ar fi tehnologia si formarea.
Industria poate avea un avantaj de pe urma acestor activitati daca acestea se produc impreuna cu cele ale statelor membre.
In concordanta cu orientarile cartii albe si cu expunerile in diferite comunicari asupra politicii concurentei industriale, prioritatile Uniunii in ceea ce priveste crearea unui cadru favorabil industriei sunt urmatoarele: