Economia de Piata
|
Politici
antiinflationiste
Aparent
sterilele nuantari asupra cauzelor inflatiei ascund in realitate o atitudine
normativa: de unde vine radacina raului depinde de reteta medicului; trebuie
atacate adevaratele origini ale raului si nu trebuie sa ne limitam la
disimularea simptomelor.
Picasso: Stiinta si caritate (1897) |
Orice
medicament impotriva acestei boli este foarte amar, dar unele pilule par sa fie
mai mult pe gustul anumitor persoane decat pe al altora. Politicle
antiinflationiste diminueaza de obicei veniturile ... dar unele influenteaza mai
mult veniturile capitalului in timp ce altele par sa aiba un impact special
asupra veniturilor din munca.
Politica
controalelor directe pare a fi inspirata din edictele imparatilor romani
"interzicand" cresterea preturilor. Pe termen scurt pot avea un anumit
efect, dar daca cauzele sau dezechilibrele subdiacente nu se corecteaza, atunci
cand vin controalele, inflatia va apare cu mai multa forta. In orice caz
controlul direct poate doar sa fie o masura pe termen scurt; daca se prelungeste
in timp ar apare piata neagra si s-ar produce distorsiuni in productie pentru
care medicamentele ar putea face mai mult rau decat boala.
ACESTEA
AU FOST CUVINTELE SALE Marturiseste,
Dumnezeule, Consiliul pe care neprevazutul strigat al Curtii pentru taxa
pe paine, pentru calitatea ei rea si pretul ridicat, in asa hal i-a
tulburat pe toti ministrii incat (..) le-a intunecat judecata. (..)
In dorinta de a da
cele mai grabite masuri de prevedere, nu au scumpit painea taranii ci
ministrii, ministrii au fixat pretul pe care nu-l pusesera taranii. (..)
Foloasele Consiliilor in aceste orase sunt cauza celor mai mari danii ale
monarhiei. In primul rand, pentru ca aceste materii sunt complet straine
profesiunii Consiliului si inteligentei ministrilor (pe care trebuie sa le
voteze); pentru ca acestia nu au avut niciodata unde sa invete Economie,
si nici studiile lor nu au fost in aceasta directie, numai ceea ce se
cunoaste din experienta si practica, pe care nu au avut-o niciodata,
slujitori in colegiile lor cu alte ocupatii si griji, si in cancelarii,
angajati in sentinte si procese, si astfel astazi ministrii cei mai zelosi
marturisesc ca nu inteleg aceste lucruri de-ale satisfacerilor, dupa cum o
demonstreaza si gresitele temperamente care au aparut. Consultatia Consiliului Castiliei pentru Regele Filip III, 1619. |
Politica
veniturilor consta
in stabilirea limitelor pentru cresterea retributiilor, salariilor si
beneficiilor. Dar daca salariile si retributiile sunt foarte usor de controlat,
nu se poate spune acelasi lucru despre beneficii, pentru ca aceasta politica
obisnuieste sa duca la pierderi ale capacitatii de achizitie exclusiv pentru
muncitori. Totusi trebuie de amintit aici succesul Spaniei de la sfarsitul
anilor saptezeci si inceputul anilor optzeci: negocieri intre guverne si
organizatii patronale si sindicale au permis semnarea unei serii de acorduri in
care se limita cresterea preturilor si salariilor, dandu-se muncitorilor
avantaje sociale si sindicale ce vor compensa pierderea puterilor lor de
achizitie si vor garanta posibilitatea recuperarii lor in anii urmatori.
Politica
de liber schimb
poate fi utilizata si in lupta contra inflatiei. Daca se permite importul liber
al anumitor produse pentru a fi vandute pe piata nationala la un pret
aproximativ egal celor produse in interior va creste competivitatea interioara,
impiedicand sau facand mai lente cresterile de preturi. Dar consecintele acestei
politici asupra comertului exterior pot fi grave: cresterile preturilor interne
vor deteriora grav echilibrul din balanta de marfuri.
Efectele politicii fiscale si politicii monetare au fost analizate in detaliu in diferite teme anterioare si inca trebuie sa ne intoarcem la ele in cele ce urmeaza. Politica fiscala antiinflationista cere reduceri ale cheltuielilor publice. Politica monetara cere controlul ofertei de bani si niveluri mari ale dobanzilor. Cu toate acestea, eficacitatea acestor politici depinde in mare masura de previziunile agentilor economici. Trebuie astfel sa ne oprim sa analizam cum s-au format asteptarile.