Economia de Piata
|
Hiperinflatia
In multe tari latinoamericane cresterile de preturi au atins in ultimele decenii rate foarte inalte, unele de aproape 400% pe an si chiar superioare. Acesta este fenomenul numit hiperinflatie. Aici este un schimb calitativ, este o situatie substantial diferita de inflatia normala, cu probleme si amanunte proprii care cer explicatii si solutii diferite. Intr-o situatie hiperinflationista, lumea nu este dispusa sa pastreze banii din cauza rapiditatii cu care se diminueaza valoarea lor.
Hiperinflatia nu este o noutate. In alte tari si perioade istorice au existat de asemeni procese inflationiste extraordinare. Cel mai studiat este cel al Germaniei in timpul Primului Razboi Mondial. Obligatia de a plati mari indemnizatii natiunilor invingatoare si situatia interna haotica ce impiedica obtinerea pe cale fiscala a veniturilor necesare, au dus ca republica lui Weimar sa se finanteze imprimand hartie moneda fara nici o valoare. Intre ianuarie 1922 si noiembrie 1923 rata acumulata a inflatiei a ajuns la un trilion la suta. Pentru a avea o idee despre insemnatatea acestei cifre ganditi-va ca banii necesari pentru cumpararea locuintelor din spatiul municipal al Malagai nu ar ajunge cativa ani dupa pentru a plati o farfurie de sardine.
ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE Barbatii si femeile se grabeau sa-si cheltuiasca salariile la cateva minute dupa ce-l incasau. Bancnotele erau duse la magazine in carucioare sau caruturi de copil. Referinta la tiparnite a ocupat intotdeauna un loc foarte important in cliseul monetar. In acea toamna, in Germania, s-au utilizat virtual toate tiparnitele capabile sa imprime bani. In realitate bancnotele curgeau in cantitati enorme. Si cateodata comertul se intrerupea cand tiparnitele intarziau in emisiunea de noi bancnote in cifre destul de mari pentru a fi transportate si a satisface necesitatile zilnice. (J.K. Galbraith, Banii, 1975) |
Si mai grava a fost hiperinflatia suferita de Ungaria imediat dupa al doilea razboi mondial. Preturile s-au multiplicat de mai mult de in 12 luni, multiplicandu-se de doua ori pe zi.
Hiperinflatia latinoamericana nu a atins niciodata aceste rate extreme, dar a rezultat a fi mult mai durabila in timp. Rata medie a inflatiei anuale de-a lungul perioadei 1980-1987 a fost de 166% in Brazilia, 299% in Argentina si pana la 602% in Bolivia. Dar nu au fost propunerile structurale ci cele mai clasice (restrictia monetara si continutul cheltuielilor publice) cele care au reusit sa domine fiara. Aceasta s-a facut cu efecte foarte neplacute pentru populatia tarilor respective. Drept consecinta a repercursiunilor unor politici antiinflationiste excesiv de rigide, la finalul anilor 80 s-a ajuns sa se produca in diferite tari sudamericane (Argentina, Venezuela, intre altele) rascoale spontane cu asaltul multimilor provenite din cartierele cele mai sarace asupra magazinelor ce vindeau alimente.
Hiperinflatia germana in timpul Republicii lui Weimar a avut repercusiuni sociale, politice si psihologice extraordinare. Bancnota de 1.000 de marci (sus) emisa in septembrie 1922 pierduse practic toata valoarea sa un an mai tarziu, cand in septembrie 1923 s-au emis bancnote (jos) la o valoare de o suta de milioane de marci. |