Economia de Piata
|
Costurile
pe termen scurt
O
alta forma de a analiza costurile este de a considera posibilitatea pe care o
are intreprinzatorul de a le controla. Instalatiile dintr-o intreprindere, de
exemplu, nu pot fi modificate in scurt timp. Daca trebuie crescuta sau redusa
circumstantial productia, ceea ce se va putea modifica este alt tip de factori;
poate se vor face ore in plus sau va varia consumul energiei sau al materiilor
prime.
De
aceea trebuie facuta distinctia intre costurile fixe, cele ale factorilor
care se pot modifica doar pe termen lung si costurile variabile, cele
care au flexibilitatea de a se adapta circumstantelor schimbatoare pe termen
scurt. Costurile totale sunt rezultatul sumei ambelor costuri. Graficul
superior dun figura arata o reprezentare a costurilor pentru diferite cantitati
produse.
Para proyectar una explicación multimedia de los costes a corto plazo pulsar sobre la imagen. PARA VER OTRAS EXPLICACIONES DE ECONOMÍA MULTIMEDIA PULSAR AQUÍ |
Costurile
fixe sunt reprezentate printr-o linie orizontala oricare ar fi cantitatea
produsa, marimea sa este intotdeauna aceeasi; inclusiv cand productia este zero,
costurile fixe nu variaza. Ganditi-va ca exemplu de costuri fixe la dobanzile pe
care le are intreprinderea de platit unei banci pentru un imprumut: oricare ar
fi cantitatea produsa de intreprindere, cantitatea acestor dobanzi nu variaza;
nici cand productia este zero.
Costurile
variabile, in schimb, sunt nule cand nu este productie. La inceput cresc foarte
rapid, dar pentru cantitati mari de produse, cresterea cu cateva unitati a
productiei nu implica mari diferente in cost.
Cand
productia este zero costurile totale coincid cu cele fixe. Incepand cu acest
moment, forma grafica ce reprezinta costurile totale este asemanatoare cu cea a
costurilor variabile, deplasata in sus la o distanta egala cu cea a costurilor
fixe.
A se observa in grafic ca curba costurilor marginale taie pe cea a costurilor variabile medii si pe cea a costurilor totale medii prin punctul cel mai de jos. Aceasta se datoreaza faptului ca atunci cand costul marginal este inferior celui mediu, la producerea in plus a unei unitati, costul mediu se diminueaza; cand costul marginal este superior celui mediu, la producerea unei unitati in plus costul mediu creste; astfel cand costul marginal este egal cu costul mediu, adica in momentul intretaierii curbelor, costul mediu nici nu scade si nici nu creste: este punctul de minim.