Economia de Piata
|
Organizarea
intreprinderilor
Forma
cea mai simpla de intreprindere este cea individuala sau familiala.
Intreprinzatorul aduce ca aport capitalul si munca, ceilalti factori ii
achizitioneaza, cauta finantare aditionala si organizeaza relatiile intre
factorii din interiorul intreprinderii. In
schimbul lor castiga beneficiul sau excedentul care s-ar putea produce. Responsabilitatea
este nelimitata, ceea ce vrea sa insemene ca toate bunurile sale personale
activeaza ca o garantie. Acest tip de firma, transmisibila prin mostenire,
permite un anumit cumul capitalist si achizitia de cunostinte economice, dar
capacitatea de credit in aceste circumstante este redusa si formula poate fi
valabila numai pentru companiile mici.
O
prima solutie pentru a dobandi o mai mare capacitate financiara este societatea
colectiva. Este formata din diferiti asociati ce aduc ca aport capitalul lor,
raspund intr-o forma limitata cu toate bunurile lor. De fiecare data cand un
asociat moare sau se decide sa abandoneze, intreprinderea se dizolva si trebuie
sa se formeze din nou. Societatile in comandita sunt formate din doua
tipuri de asociati, colectivele, cu raspundere limitata si comanditarii, a caror
responsabilitate se limiteaza la aportul de capital. Aceste doua tipuri de
intreprinderi sunt foarte putin intalnite in viata de zi cu zi.
Societatile
cooperatiste sunt
formate din lucratorii care aduc capitalul necesar, numit fond social. Administratia
si gestiunea obisnuiesc sa fie conduse de aceeasi asociati.
In
societatile cu responsabilitate limitata pierderile vor fi suportate doar
de capitalul social, adus ca aport de asociati, dar ca diferenta fata de
societatile anonime, au stabilite anumite limite in transmisia proprietatii si
marimea companiei. Este o forma pentru intreprinderile mici si mijlocii si care
beneficiaza de un tratament fiscal mai favorabil decat societatile anonime.
Intreprinderea
capitalista moderna este prin excelenta societatea anonima. Capitalul
este impartit in parti cota, ce se numesc actiuni. Fiecare proprietar raspunde
doar cu capitalul pe care l-a adus ca aport si poate vinde si transmite
actiunile sale fara sa afecteze activitatea firmei. Acest tip de organizatie
permite concentrarea de capitaluri indispensabile pentru marile corporatii
moderne. Principala problema care apare este separatia intre proprietate si
directiune.
Societatile
anonime sunt conduse de un Consiliu de Administratie care este ales de Adunarea
Generala a Actionarilor. Consilierii sunt mari actionari ai societatii, dar cum
este foarte frecvent ca capitalul social sa fie impartit, este posibil ca suma
actiunilor detinute de membrii Consiliului sa reprezinte doar o mica parte a
capitalului. La randul sau, Consiliul de Administratie obisnuieste sa-i
insarcineze pe consilierii delegati, administratorii, cu gestiunea
intreprinderii.