Vintila Bratianu(1867-1930)

Economist roman de orientare liberala, diplomat al Scolii Centrale de Arte si Manufacturi din Paris. Dupa terminarea studiilor a lucrat la construirea podului de peste Dunare, sub conducerea lui anghel Saligny, dupa care a ocupat urmatoarele functii: director al Regiei Monopolurilor Statului, secretar general in Ministerul Finantelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de Razboi in timpul primului razboi mondial, ministru de Finante (1922, 1926), Prim-ministru (1927-1928), seful Partidului National Liberal (1927-1930), director al Bancii Romanesti, membru al Consiliului Centralei bancilor populare si a Cooperativelor satestei, cenzor si director la Banca Nationala etc.

A contribuit la realizarea si adoptarea a numeroase legi: legea tocmelilor agricole, a islazurilor comunale, Constitutia din 1923, legea minelor, legea energiei, legea privitoare la comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului.

Vintila Bratianu este unul din intemeietorii neoliberalismului din tara noastra. Adept al industrializarii tarii prin forte proprii (prin noi insine-deviza liberalilor), el isi argumenta convingerile prin faptul ca: "tara noastra dispunea de toate resursele necesare industrializarii (ape curgatoare, materii prime, combustibil si populatia fara locuri de munca existenta in orase)". De asemenea considera ca daca Romania ar fi utilizat rational toti factorii de energie, s-ar fi putut realiza electrificarea intregii tari, inclusiv a cailor ferate, ceea ce ar fi contribuit la autonomia economiei noastre pe plan international.

Lucrari

Pacea de robire, 1919

Refacerea tarii si consolidarea financiara, 1924

Politica de stat a petrolului in urma noii constitutii si a legii minelor, 1927

Din economia nationala, 1937

Vintila Bratianu. Scrieri si cuvantari, 1940