Aristotel (384-322a.c.) 

Aristotel foloseste cuvantul "economie" pentru a se referi la administrarea casei si caminului. Pentru a se referi la problemele pe care noi le consideram economice, Aristotel folosea cuvantul grec "crematistica". Chiar daca nu analizeaza in detaliu problemele economice si nici nu considera relatiile intre variabile sau fenomene, abordeaza teme cum ar fi valoarea, banii si dobanda.

Chiar daca scopul sau este doar etic, Aristotel este primul care a facut distinctia intre diferitele tehnici economice folosite in cadrul unei companii si in familie. Distinge si intre valoarea de uz si valoarea de schimb si intre bani si bogatie. Considera banii in doua dintre foloasele lor, ca mijloc de schimb si ca marfa folosita pentru a usura schimburile.

Identifica existenta dobanzii pentru camata, pe care o condamna din punct de vedere etic. Se refera si la teme relationate cu proprietatea privata sau sclavagismul.

Importanta pe care o dam lui Aristotel in gandirea economica se datoreaza in mod exclusiv influentei pe care o exercita asupra ganditorilor islamisti si Scolii de la Salamanca, care si-au construit gandirea si analiza sprijinandu-se in mod explicit pe gandirea aristotelica.

Aristotel se naste in Estagira, fiu al medicului regelui Macedoniei Amintas II. La 18 ani intra in Scoala lui Platon, in Atena, unde va ramane sa se formeze de-a lungul a douazeci de ani, pana la moartea profesorului sau. Se retrage intr-o comunitate "platonica", in Mitelene, de unde il cheama Filip de Macedonia pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru (cel Mare). Cand Alexandru accede la tron, se intoarce la Atena unde infiinteaza o academie proprie, Liceo sau scoala peripatetica. La moartea lui Alexandru cade in dizgratie si trebuie sa se refugieze in  Calcis, unde moare.