Economist si politician argentinean. Doctor in Stiinte Economice este primit la Universitatea din Buenos Aires in 1953 cu teza sa de doctorat "Statul si dezvoltarea economica" publicata in 1956. A fost profesor de economie al Universitatii Nationale din La Plata si la Universitatea din Buenos Aires.
Functionar al Secretariatului Natiunilor Unite (1950-1953) si atasat economic al tarii sale la ambasada din Londra in 1956, a fost Ministru de Economie si Finante al provinciei Buenos Aires, 1958-1960.
Coordonator al Comisiei Organizatoare a Consiliului Latinoamerican al Stiintelor Sociale, (1965-1967) si prim Secretar Executiv al C.L.A.C.S.O. (1967-1970) a fost numit Ministru al Lucrarilor si Serviciilor Publice al natiunii si apoi Ministru al Economiei si Muncii natiunii in timpul presedentiei lui Roberto Marcelo Levingston. In exercitiul postului sau a elaborat un plan de dezvoltare ce ar fi trebuit fi implementat in cincinalul 1971-1975. Astfel, a facut fata dificilelor circumstante prin care a trecut tara sa (deficit fiscal si extern, si inflatie) cu o politica economica radicala ce a dat nastere la nelinisti sociale. Dupa ce Levingston a fost destituit in 1971, Ferrer a fost mentinut in fruntea ministerului de catre cabinetul noului presedinte al republicii, Alejandro Agustín Lanusse. Dupa aceea devine presedinte al bancii provinciei Buenos Aires, 1983-1987.
Astazi este unul dintre economistii cei mai activi in denuntarea efectelor negative a fenomenelor globalizatoare ale tarilor periferice.
Lucrari:
- "Statul si dezvoltarea economica" - Editorial Raigal, 1956.
- "Economia argentineana" - 1963 y 1994.
- "Tehnologia si Politica Economica in America Latina" - Editorial Paidós, 1975.
- "Nationalismul si ordinea constitutionala" - 1981.
- "Dupa razboi" - Centro Editor de Buenos Aires, 1982.
- "Isi poate Argentina plati datoria externa?" - 1983.
- "Tara noastra de fiecare zi" - 1985.
- "Viitorul unei iluzii: industria argentineana pana in zilele noastre" - 1989.