Economia de Piata
|
Poluarea
raurilor si teorema
lui Coase
Analiza
Economica a Dreptului |
In 1960 Ronald H. Coase a propus o teorema care nu a servit doar pentru a intelege cu mai mare claritate problema costurilor externe si posibilele sale solutii, ci pentru ca este considerata originea Analizei Economice a Dreptului si i s-a acordat premiul Nobel in 1991. pentru a-l intelege ar trebui sa-l impartim in doua parti.
Daca
tranzactiile se pot realiza fara niciun cost si drepturile de apropiere sunt
clar stabilite, oricare ar fi atribuirea initiala a acestor drepturi se va
produce o redistributie al carei rezultat va fi cel de maxima eficienta.
Drepturi
de apropiere este traducerea expresiei engleze "property rights"
si are un inteles mai general decat "drepturile de proprietate". De
exemplu, daca se autorizeaza unei companii sa-si verse reziduurile intr-un rau,
nu i se acorda un drept de proprietate asupra raului ci un drept de apropiere.
Sa presupunem ca o fabrica de hartie isi varsa reziduurile sale intr-un rau pe care in aval este instalata o fabrica de peste. Procesele productive ale ambelor companii cer utilizarea raului, dar una dintre ele il va utiliza intr-o forma mai eficienta decat cealalta sau, ceea ce este acelasi lucru, randamentul raului va fi mai mare intr-una din cele doua firme.
Cum varsarea de reziduuri de catre fabrica de hartie impiedica ca cea de peste sa-l mai utilizeze, drepturile de apropiere vor fi clar stabilite daca nu exista lacune si nici contradictii juridice, adica, daca una si numai una din cele doua este titulara a drepturilor.
ILUSTRAREA TEOREMEI LUI COASE |
|||
|
Dreptul il detine |
||
pescaria |
fabrica de hartie |
||
Cea mai eficienta este |
pescaria |
Situatia
1 |
Situatia
2 |
fabrica de hartie |
Situatia
3 |
Situatia
4 |
Cele patru situatii posibile se pot ordona dupa cum arata tabelul. In situatia 1 fabrica de peste este cea mai eficienta in folosirea raului, are dreptul de a primi apa limpede, ceea ce va obliga pe cea de hartie sa se inchida sau sa-si rezolve de alta forma problema. In situatia 4 fabrica de hartie este cea eficienta si titulara drepturilor conform carora isi va putea continua activitatea.
Sa vedem mai detaliat situatia 2. titulara dreptului este fabrica de hartie. Cea de piscicultura utilizeaza raul intr-o forma mai eficienta: beneficiul sau este de 10 in timp ce beneficiul fabricii de hartie este de 8. Fabrica de peste va cumpara de la cea de hartie dreptul pentru un pret intre 8 si 10. Ambele intreprinderi vor iesi castigatoare din tranzactie: fabrica de hartie va obtine, fara sa produca, un beneficiu superior fata de cel pe care il avea inainte de tranzactie; fabrica de peste care inainte nu avea drept de uz al raului si nu putea obtine astfel niciun beneficiu, va putea sa-si duca la capat activitatea sa ramanand cu un beneficiu pozitiv chiar daca mai mic de 2.
Situatia 3 este simetrica cu cea anterioara. Fabrica de hartie, fiind acum cea mai eficienta, va putea cumpara de la cea cu peste dreptul sau asupra raului.
Rezumand
oricare ar fi atribuirea initiala a dreptului, intreprinderea care va functiona
va fi cea care il va utiliza in forma cea mai eficienta.
Daca
tranzactiile implica costuri care impiedica redistribuirea drepturilor, va
exista doar o impartire initiala a acestora care sa permita maxima eficienta.
Cumpararea de drepturi straine, adica orice tranzactie economica, poate avea niste costuri atat de mari incat sa absoarba complet beneficiile derivate din schimb.
In lumea reala sunt multe situatiile in care negocierea intre parti nu poate conduce la un rezultat economic acceptabil. Multe companii contaminante prejudiciaza un numar de persoane foarte mare si in plus intr-o forma putin eficienta pentru ca suma valorii prejudiciilor cauzate este cu mult mai mare decat economisirea pe care o obtin prin emisiunile contaminante fara a le filtra inainte. Frecventa acestui caz se datoreaza absentei criteriilor juridice de eficienta in atribuirea drepturilor dupa cum costurile necesare ale tranzactiei pentru corectarea acestor situatii sunt foarte mari.
Din teorema lui Coase se deduce ca Dreptul are diferite functii de importanta capitala in eficienta economica.
In
primul rand. Eficienta cere
in orice caz ca drepturile sa fie stabilite cu claritate, fara lacune si
contradictii.
In al doilea rand. Daca costurile de tranzactie vor impiedica schimburile este posibila atribuirea initiala a drepturilor care sa garanteze maxima eficienta. (Expresia “este posibil” este special ambigua; este posibila si utilizarea altor criterii in atribuirea drepturilor, de exemplu criteriul de echitate, chiar daca sunt in contradictie cu cel de eficienta; totusi eficienta trebuie sa fie cel putin luata in considerare).
In al treilea rand. Dreptul poate creste eficienta globala a sistemului reducand costurile de tranzactionare. Si costurile de tranzactie cele mai inalte deriva din lipsa de securitate juridica, din necesitatea de a preveni si descuraja neindeplinirea contractelor.
In multe ocazii este posibil un acord contractual de care sa beneficieze partile dar de a carui neindeplinire sa beneficieze doar una din ele. Daca sistemul juridic nu ofera garantii suficiente in ceea ce priveste detectarea esecului, urmarirea si penalizarea la un cost scazut, pe termen scurt si cu multa probabilitate, acest acord ar fi descurajat.