Economia de Piata

Preturile mentinute artificial la un nivel scazut 

In multe momente de-a lungul istoriei, guvernantii au incercat sa faca uz de "forta legii" pentru a solutiona drastic problemele economice. Daca preturile rezulta a fi excesiv de mari si supusii sunt nemultumiti, este realmente tentanta emiterea unui decret ordin prin care sa se reduca preturile.

whistler-christinas_world.jpg (19694 bytes)
Whistler, "Lumea Cristinei"

Sa presupunem ca se stabileste o limita pentru pretul graului, sub cel al pietei. In scurt timp tot graul, care era in depozit, ar dispare de pe caile comerciale obisnuite; va apare o piata neagra, in care graul se va vinde la un pret inclusiv superior celui prealabil, acum ca va creste cu costurile noilor canale de comercializare, mai putin eficiente si mai periculoase pentru ilegalitatea lor. Daca guvernul vrea sa impuna indeplinirea legii, poate ordona perchezitii in satele de agricultori si rechizitii ale produselor, dar astfel va rezulta ca un sector al societatii (agricultorii) ar fi incarcat fiscal de catre stat intr-o forma abuziva in beneficiul altora (consumatorii) pentru ca obiectivul politic de eliminare a nemultumirii nu ar fi indeplinit. La nivel mediu, la urmatoarea recoltare, va rezulta ca multi agricultori isi vor fi destinat terenurile cultivarii altor cereale, fara un control al preturilor si astfel cantitatea produsa de grau va fi mult mai mica; reducerea va fi endemica acum ca cantitatea ceruta de grau la preturi mici va fi mult mai mare decat cea oferita; presiunea pentru cresterea preturilor va continua, pentru ca coactivitatile in vederea evitarii acestui lucru ar trebui sa fie permanente.

Ver grįfico interactivo

Desequilibrios  entre la oferta y la demanda

Guvernantii moderni sunt mult mai subtili, dar nu si mai abili.

diocleciano.gif (67806 bytes)
Moneda lui Diocletiu. Acest imparat a trait in momente de profunda criza economica si a facut pentru prima data incercari rationale de a controla economia si preturile.
ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE

 O avaritie de necontrolat si imorala arata intotdeauna ca armatele noastre, in apararea bunului comun, marsaluiesc nu numai prin sate si orase, ci si pe drumuri; aceasta face ca preturile produselor alimentare nu numai sa se tripleze, cateodata ajung sa coste de opt ori mai mult si depasesc imaginabilul. Cu aceasta lege stabilim o masura si punem capat avaritiei. 

(Edict al imparatului Diocletian anul 302)

In timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a infiintat in Statele Unite un birou de control al preturilor, care a elaborat o lista de produse supuse controlului si a cerut autorizatie pentru orice modificare a preturilor. Unii producatori de bunuri incluse in lista au ajuns sa creasca preturile pentru ca masura nu-i prejudicia prea mult; altii, mai prevazatori sau mai bine avizati, au procedat la ocrestere mai puternica decat necesarul, prin care aveau garantat beneficiul, chiar daca masurile de control s-au mentinut mult timp; ceilalti nu erau preveniti, cu preturi foarte vechi, si astfel erau condamntai la puternice pierderi.

Prima masura a fabricantilor pentru a evita pierderile a constat in diminuarea calitatii produselor. Apoi au inceput presiunile in biroul de control al preturilor, prezentarea conturilor, ce demonstrau ca daca nu li se permitea cresterea preturilor se vedeau obligati sa inchida fabricile... Birocratii din acel birou (printre ei se gasea si nimeni altul decat Kenneth Galbraith, care a fost cel care a povestit pentru informarea posterioritatii)nu au avut alt mijloc decat sa cedeze płtin cate putin, si astfel lucrul lor devenea putin inutil.

In comunismul sovietic parea sa se fi depasit aceasta problema, dar nu a fost asa. Preturile artificial scazute ale unor produse implicau o rapida epuizare a marfurilor. Cozile pentru achizitionarea produselor de baza erau foarte frecvente. Desigur, painea era foarte ieftina, dar trebuia sa stai o ora la coada ca sa o cumperi. Ce valoare are o ora pierduta la coada pentru paine? In plus, cum producatorii de grau primeau salariu egal indiferent de care era cererea si calitatea produselor, stimulul economic trebuia sa fie substituit de o puternica presiune si inclusiv represiune. Care erau costurile politiei pentru a forta producerea painii?

Datorita cunostintelor pe care le avem astazi despre legile de functionare a pietei, mijloacele de care dispun guvernele pentru a controla scaderile de preturi sunt astazi mult mai subtile si puternice. Dupa cum se vede, autoritatile economice dispun de instrumente fiscale si monetare pentru a controla cererea si oferta fara a le distorsiona, adica facand ca preturile sa se mentina scazute fara alterarea jocului liber al fortelor pietei.