Lord Lionel C. Robbins, 1898-1984
Urmas al lui Jevons si Wicksteed si profund cunoscator al economistilor continentali ai scolii austriace, suedeze si de la Lausane, a influentat indepartarea economistilor anglosaxoni de la drumul marshalian. In 1929 devine director al London School of Economics si de pe acest post a contractat si atras pe Friedrich A. von Hayek si pe alti economisti continentali cum sunt Hicks, Lerner, Kaldor si Scitovsky.
In Eseu despre natura si insemnatatea stiintei economice publicat in 1932 a redefinit campul economiei drept "stiinta ce studiaza comportamentul uman ca o relatie intre putinele medii ce au foloase alternative" "the science which studies human behavior as a relationship between scarce means which have alternative uses".
Ca presedinte al unui Comitet Oficial pentru Educatie Superioara a propus o reforma a sistemului universitar bazata pe principiul "orice student capabil sa o solicite trebuie sa aiba acces gratuit la Universitate". Propunerile sale au fost acceptate si au constituit baza actualului sistem britanic de educatie superioara.
Un mare afictionat al artelor, dupa al doilea razboi mondial a fost numit Trustee al National Gallery si Tate Gallery si director al Royal Opera House.
Lucrari
"Dinamicile Capitalismului", 1926, Economica.
"Teoria optima a populatiei", 1927, in Gregory and Dalton, editors, London Essays in Economics.
" Firma reprezentativa", 1928, EJ.
"Asupra unei anumite ambiguitati a conceptiei echilibrului stationar", 1930, EJ.
Eseu despre natura si insemnatatea stiintei economice, 1932.
"Remarci asupra relatiei dintre economie si psihologie", 1934, Manchester School.
"Remarci asupra anumitor aspecte ale teoriei costurilor", 1934, EJ.
Marea recesiune, 1934.
"Locul lui Jevons in istoria gandirii economice", 1936, Manchester School.
"Comparatii interpersonale ale utilitatii: un comentariu", 1938, EJ
Teoria politicii economice in economia politica clasica engleza, 1952.
Robert Torrens si evolutia economiei clasice, 1958.
Politica si Economie, 1963.
Universitatea in lumea moderna, 1966.
Teoria dezvoltarii economice in istoria gandirii economice, 1968.
Jacob Viner: Un tribut, 1970.
Evolutia teoriei economice moderne, 1970.
Autobiografia unui economist, 1971.
Economia politica, trecut si prezent, 1976.
Impotriva inflatiei, 1979.
Higher Education Revisited, 1980.
"Economia si Economia Politica ", 1981, AER.