Mitita Constantinescu (1890-?)
Licentiat in drept si economist roman de orientare liberala, nascut la 20 octombrie 1890 la Bucuresti.
Urmeaza cursurile Liceului Gheorghe Lazar, sectia clasica-moderna. In 1910 se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, pe care o absolva in 1914. In aceeasi perioada pleaca la Paris pentru a obtine doctoratul in economie si drept. Din cauza izbucnirii primului razboi mondial este nevoit sa renunte la studii si se intoarce in tara, inrolandu-se in armata.
In anul 1918 este numit sef de cabinet in Ministerul de Industrie si Comert. Intre 1922-1926 este secretar general la Ministerul de Agricultura si Domenii, iar intre 1927-1933 este deputat de Hunedoara al PNL. Pe langa numeroase alte functii, in perioada 1935-1940, a ocupat functia de Guvernator al Bancii Nationale, perioada in care a organizat, coordonat si condus o serie de comisii de cercetari in domeniile economic si financiar, a infiintat un sistem de documentare si informare bine fundamentat care monitoriza noutatile economice si financiare care apareau in viata economica interna si internationala. Numirea sa ca ministru de finante, la 3 februarie 1939, coincide cu introducerea numelui sau in "Biographical Encyclopedia of the World".
Studiile lui Mitita Constantinescu s-au axat pe problema dezechilibrelor economiei romanesti, propunand o serie de solutii de natura tehnocratic-dirijista. A elaborat teoria economica a dublei industrializari care se referea, in viziunea sa, la: "industrializarea pentru a se produce mare parte a bunurilor ce importam" si "industrializarea pentru a se crea produsul de exportat". Planul de refacere economica in viziunea lui cuprindea doua sectiuni: Planul politicii comerciale externe si Planul de reorganizare a productiei nationale. Considera ca industrializarea tarii ar fi dus la realizarea unei intregi retele de industrii romanesti cu efecte benefice asupra cresterii exporturilor, scaderii importurilor, a satisfacerii nevoilor consumatorilor, la deszvoltarea altor ramuri ale economiei tarii si, implicit, la o mai mare autonomie a economiei noastre fata de strainatate. In timpul celui de-al doilea razboi mondial se retrage din viata publica, ca semn de protest fata de dictatura lui Ion Antonescu.
Lucrari
Evolutia proprietatii rurale si reforma agrara din Romania, 1925
Standardizarea cerealelor fata de politica noastra agricola, 1928
Politica economica aplicata, 1943